Biblioteca şi
bibliotecarul în era digitală
*Iulia GUŢU, bibliotecar, Colegiul Naţional „Ion C.
Brǎtianu” Piteşti
Octombrie, Luna Internaţională a Bibliotecii Şcolare

În fiecare an, luna octombrie este declarată Luna
Internaţională a Bibliotecii Şcolare. În 1999, dr. Blanche Wools, preşedintele
Asociaţiei Internaţionale a Bibliotecarilor Şcolari, a proclamat ultima zi de luni din luna octombrie ca fiind Ziua Internaţională
a Bibliotecii Şcolare. O coincidenţă sau poate o predestinare este că la
începutul lui octombrie, pe data de 5, sărbătorim Ziua Educaţiei. Este o axiomă
faptul că educaţia din şcoli se face – într-o mare măsură – şi prin concursul
pe care-l dă procesului de învăţământ biblioteca şcolară. Unii guvernanţi şi
alte persoane cu funcţii importante consideră că nu mai avem nevoie de
biblioteci în şcoli. Aceste considerente au condus probabil la apariţia “Ordinului
privind aprobarea criteriilor de stabilire a indemnizaţiilor de conducere
specifice, a criteriilor de stabilire a structurilor funcţionale şi a
criteriilor de normare pentru personalul din sistemul naţional de învăţământ
preuniversitar de stat nr. 4.995”, care a fost retras. Într-o perioadă în
care am ajuns să cumpărăm cărţi „la reducere” din hipermarket-uri şi la
preţuri derizorii (convenabil, dar aproape jenant, aş putea spune, să cumperi
cu 3,99 lei o carte foarte interesantă, în condiţii grafice şi stare fizică
excelente). Şi dacă tot am ajuns să punem la preţuri atât de scăzute cărţile,
oare de ce nu alocăm mai multe fonduri pentru a achiziţiona – în condiţii
foarte avantajoase – cărţi pentru biblioteci?
La început de septembrie, pe adresa mai multor biblioteci publice din ţară,
numite generic „utilizatori majori”, soseşte o solicitare din partea Oficiului
Român pentru Drepturile de Autor (ORDA) prin care conducerile instituţiilor
erau invitate să-şi exprime, până în 28 septembrie (ora 15!), punctul de vedere
cu privire la demararea negocierilor referitoare la un aspect al Legii 8 din
1996, Legea drepturilor de autor, cel care excepta bibliotecile de la plata
vreunei remuneraţii pentru împrumutul public al cărţilor.
Adresa era însoţită de o anexă propusă de două
organizaţii de gestiune colectivă a drepturilor de autori care cuprindea “Metodologia
privind utilizarea operelor scrise prin împrumuturi publice şi remuneraţiile
cuvenite titularilor de drepturi patrimoniale de autor”. În “Metodologia”
respectivă se spunea că „împrumutul efectuat prin biblioteci (…) dă dreptul
autorului la o remuneraţie echitabilă”… Remuneraţia echitabilă era
stabilită la 0,85 de lei per împrumut, fără TVA. Plata remuneraţiilor ar fi
urmat să se facă lunar, iar în caz de întârzieri, utilizatorii, adică
bibliotecile, vor trebui să suporte penalităţi de 0,1 la sută pe zi. Totodată,
„utilizatorii” ar avea obligaţia să trimită o documentaţie în format electronic
cu lista detaliată a operelor scrise împrumutate în perioada pentru care se
face raportarea. “Metodologia” nu poate fi modificată vreme de 3 ani de
la data publicării sale în Monitorul Oficial. O “Metodologie” foarte amănunţită
(oare câţi specialişti or fi lucrat la ea?) întocmită pentru o lege
inexistentă. Dacă luăm în consideraţie scăderea bruscă a frecvenţei şi a
lecturii în biblioteci, taxa pe lectură va fi un pas hotărât spre închiderea
bibliotecilor. Se pare că se face tot posibilul să ajungem un popor fără
cultură. Să fim optimişti şi să sperăm că această stupidă „Taxă pe lectură” nu
este decât o glumă (ce-i drept, o glumă foarte proastă).
A XXVI-a Conferinţă Naţională a Asociaţiei
Bibliotecarilor din România
În perioada 9-11 septembrie 2015, la Iaşi a avut loc cea
de-a XXVI-a Conferinţă Naţională a Asociaţiei Bibliotecarilor din România,
conferinţă care a avut o temă foarte incitantă: “Biblioteca şi provocările epocii
digitale”. În această perioadă în care cu toţii folosim telefoane mobile,
tablete, internet

prin reţele Wi-Fi, comunicăm prin reţele de socializare, au apărut cărţi electronice, a
fost – să recunoaştem – o temă foarte delicată. Reuniţi în secţiuni şi
diviziuni tematice, toţi cei prezenţi la conferinţă au subliniat că, în faţa
noilor tehnologii care oferă informaţii rapid, noi bibliotecarii trebuie (şi
suntem obligaţi) să ne adaptăm, şi nu doar ca să fim şi noi „în rând cu lumea”.
Au fost prezentate proiecte foarte interesante în ceea ce priveşte cum trebuie
aplicate metode care ne-ar ajuta să propagăm şi să eficientizăm lectura. Au
fost destule de reţinut şi aplicat în viitor, se întrevăd deja câteva proiecte
interesante care ne vor ajuta să arătăm că bibliotecile nu trebuie să dispară din
şcoli. Chiar şi reţelele de socializare sunt utile dacă le întrebuinţezi pentru
scopuri clare, pentru ajutarea procesului de educaţie, de cunoaştere cât mai
multilateral şi la vârste foarte tinere.
Şi totuşi, în mentalul colectiv, Carte = Bibliotecă
O întâmplare din vara trecută îmi dă deplină dreptate. O
fostă elevă, absolventă a facultăţii de limbi străine, avea nevoie de o carte
pentru examenul de titularizare, cartea fusese editată (şi apăruse) la Iaşi,
iar internetul nu oferea nicio informaţie. Întâmplător am găsit pagina de
facebook a Inspectoratului Şcolar din Iaşi, le-am scris, mi-a răspuns chiar
autoarea cărţii (care era chiar administratorul paginii respective), am rugat-o
să ne-o trimită cât mai repede, iar surpriza a fost a doua zi dimineaţă când
m-am trezit cu un telefon şi cu curierul rapid la poarta liceului, care mi-a
înmânat cartea – gratis. E clar că pe această reţea ne-am putea promova
biblioteca, iar pe skype am putea realiza proiecte în toată lumea fără să ne
mişcăm din liceu, aşa cum a realizat colegul nostru Laszlo Kiss (Liceul
Teoretic „Mikes Kelemen” Covasna).
În ceea ce priveşte cartea, în orice
formă s-ar prezenta, electronică sau tipărită, va rămâne “marca” bibliotecii. Nu
puţine au fost cercetările şi studiile realizate în diverse ţări ale lumii care
au încercat să ofere răspunsuri la întrebările: Care este imaginea bibliotecii?
Care este identitatea bibliotecii în minţile consumatorilor de informaţii?
Întrebarea care trebuia să clarifice aceste momente a fost „Care este primul lucru
care vă apare în minte atunci când vă gândiţi la o bibliotecă?”. La un studiu
din 2005 au fost primite

3.785 de comentarii de la 3.163 de respondenţi. 70% dintre aceştia, din toate
ariile geografice şi din toate grupurile de vârstă, asociază biblioteca în
primul rând şi mai întâi de toate cu cărţile. Cuvintele „carte” şi „cărţi” au fost menţionate de 2.152
de ori. Spre deosebire, cuvântul „informaţie” a fost utilizat doar de 291 de
ori. Destul de rar apar cuvintele acces, spaţiu fizic, bibliotecar,
„biblioteca, spaţiu pentru informare”. Peste
tot domină ideea „brandul bibliotecii este egal cu cartea”, deşi în ultimii ani
bibliotecile au investit enorm în computerizare, internetizare. Peste aproape
10 ani, în anul 2014 au fost publicate rezultatele unui nou studiu care a
evaluat modul în care este percepută biblioteca de către utilizatorii
informaţiei online.
În acelaşi timp, în comparaţie (sau “în
competiţie”?) cu multe alte aspecte a fost studiată şi percepţia privind
brandul bibliotecii. La determinarea brandului bibliotecii cercetătorii au
folosit rezultatele unor cercetări, discuţii din grupuri, campanii de marketing
etc. care au avut loc pe parcursul ultimului deceniu. Odată cu cercetările
internaţionale, implicarea utilizatorilor şi nonutilizatorilor, cercetătorii au
analizat studii adiacente, au colectat informaţii cantitative şi calitative de
la utilizatorii bibliotecilor, decidenţi, parteneri, “persoane obişnuite,
oameni de pe stradă” etc. Cercetătorii au vrut să afle şi dacă brandul
bibliotecii îi permite bibliotecii să se mişte înainte sau trage biblioteca
înapoi.
Cercetarea demonstrează că, în general,
bibliotecile sunt apreciate şi respectate, dar îşi pierd treptat din relevanţă.
Brandul bibliotecii rămâne cu hotărâre cartea. Dacă în raportul din anul 2005
la întrebarea “care este primul lucru cu care asociaţi biblioteca?” 69% au
răspuns “cărţile”, în anii 2010 şi 2014, 75% au indicat în răspuns cărţile. Chiar
dacă majoritatea utilizatorilor caută informaţiile necesare online, ei continuă
să asocieze biblioteca cu cartea şi spaţiile fizice. Investiţiile semnificative
în conţinuturile electronice n-au mişcat percepţia brandului dincolo de cărţi.
Doar 12% dintre respondenţi asociază biblioteca cu informaţia, 6% cu spaţiile
şi 3% cu lectura. Studiul atestă că se schimbă ataşamentul emoţional faţă de
bibliotecă, sentimentul de nostalgie este mai slab şi diferă în cadrul
categoriilor de utilizatori.
Informaţia virtuală este complementară, nu concurentă
cărţii
Odată cu multe alte aspecte a fost studiată şi percepţia
privind brandul bibliotecii de către cunoscutul bibliolog american Steve
Coffman care, în articolul “The Decline and Fall of the Library Empire”
http://www.infotoday.com/searcher/apr12/Coffman-The-Decline-and-Fall-of-the-Library-Empire.shtml publicat în aprilie 2012, accentuează faptul că în
ultimii 30 de ani istoria bibliotecii a cunoscut numeroase proiecte, planuri şi
uneori doar vise privind căile prin care biblioteca ar putea să joace un rol
mai important în 
revoluţia digitală. Steve
Coffman consideră că, după 50 de ani pe piaţa digitală,
bibliotecile au ajuns exact acolo de unde au pornit. Ceea ce rămâne foarte clar
sunt spaţiile, cărţile fizice şi oamenii care încă mai vin să le utilizeze. Steve
Coffman pare a fi convins de faptul că “unicul produs pe care s-a ţinut, se
ţine şi se va ţine în viitor biblioteca este cartea tipărită”. Coffman le
sugerează bibliotecarilor să înceteze să risipească resursele, şi aşa limitate,
pe diverse iniţiative şi să se orienteze mai mult spre cartea tipărită. El
consideră că Imperiul Bibliotecii încă poate fi transformat dacă:
• vom pune la baza misiunii bibliotecii promovarea cărţii şi a informaţiei
tipărite;
• ne vom axa pe formatul tipărit cât timp acesta mai contează;
• vom folosi în avantajul nostru mediul hibrid pentru a
susţine şi promova valorile existente;
• vom folosi tehnologiile pentru a furniza eficient
serviciile şi a reduce costurile de funcţionare;
• ne vom pregăti să concurăm cu alţi prestatori de
servicii bibliotecare în domenii unde producţia tipărită dispare.
Dacă nu vom lua noi aceste măsuri
absolut imperative – consideră Coffman – se vor găsi alţii s-o facă în
locul (şi în detrimentul) nostru. Şi dacă şi în viitor cartea rămâne brandul
bibliotecii, de ce ne confruntăm cu o bruscă scădere a lecturii?
Socializarea virtuală e cu siguranţă
bună pentru a găsi documentare interesante. Aşa se face că am dat peste
următorul, care spune de ce reţelele sociale, printre altele, alături de
dependenţa tot mai acută de tehnologie şi internet, afectează comportamentul
unui cititor. Ironic, nu? Cititul este o abilitate importantă care trebuie să
fie dezvoltată încă din copilărie. Cum poate să le placă copiilor să citească
dacă în casele noi nu sunt biblioteci? Am citit un articol foarte interesant
care m-a impresionat fiindcă tratează o problemă dureroasă, şi anume absenţa
bibliotecilor din casele de azi, faptul că tinerii părinţi din zilele noastre
nu mai “ţin” cărţi în casă. (A se vedea http://www.vulpescu.eu/2014/06/23/in-casele-noi-nu-sunt-biblioteci/)
Foarte rău din moment ce un articol şi un film documentar BBC explică „De ce
cititul este important”.
Filmul (postat de
bookalcholic) de aproape
o oră a fost făcut acum trei ani de br
itanica Rita Carter, om de ştiinţă, scriitor,
lector şi om de televiziune, specializat în studiul creierului uman – ce face,
cum face şi de ce. În documentarul citat, Rita Carter povesteşte cum
neuroştiinţele moderne au demonstrat că cititul, mai ales de romane clasice,
precum „La răscruce de vânturi” de Emily Bronte, poate declanşa
apariţia unor puteri nebănuite, pe care revoluţia digitală ameninţă de 30 de
ani să le suprime de foarte timpuriu. Subiectul abordat de documentarul “De
ce este cititul important” făcut de BBC nu este o noutate. De-a lungul
ultimilor cinci ani s-a tot dezbătut modul în care dependenţa de Facebook,
Twitter, bloguri, forumuri ş.a. diminuează capacitatea de concentrare şi
atenţie şi favorizează egocentrismul în rândul copiilor şi adolescenţilor. Mai
jos aveţi link-ul unde găsiţi acest film: http://www.bookaholic.ro/de-ceeste-cititul-important-documentar-bbc.html.
„Citeşte pentru a deveni mai deştept! Pentru a fi mai
capabil de a înţelege comportamentul nebun al prietenilor sau, şi mai bine, pe
al tău.” – John Waters
Oamenii de ştiinţă din Norvegia ne
sfătuiesc să citim cărţile tipărite, şi nu numai ei.
Scrierea la tastatură este rapidă. Scrisul de mână este lent. Însă tocmai de
aceea scrisul de mână este mai bun atunci când este vorba despre învăţare.
Psihologul Pam A. Mueller de la Universitatea Princeton şi Daniel M.
Oppenheimer de la Universitatea din California
au realizat un studiu legat de greşeala imensă pe care o fac studenţii atunci
când iau notiţe pe laptop. Şi alte cercetări au demonstrat că nu este prea bine
pentru procesul de învăţare ca studenţii să ia notiţe pe laptop din cauza
faptului că există atât de multe lucruri pe net care le pot distrage atenţia.
Tocmai de aceea oamenii de ştiinţă au tras concluzia că scrisul de mână îi
ajută pe elevi să înveţe mai repede. Prin încetinirea procesului de notare a cursurilor
este accelerat procesul de învăţare. Iată de ce.
Un dactilograf bun care stă în sala de curs este capabil să scrie la tastatură
aproape fiecare cuvânt rostit de profesor. Însă procesul de dactilografiere nu
necesită nicio gândire critică. Astfel că, în timp ce scrii la laptop, creierul
tău nu este implicat în transcrierea notelor de curs…
Recent, site-ul “Hyperliteratura” a postat o publicitate foarte
simpatică a Editurii “Herald”, editură care propune o foarte benefică “terapie
prin lectură intensivă”, terapie care:
• creşte capacitatea de concentrare;
• dezvoltă capacităţile cognitive:
memoria, capacitatea de sinteză, empatia;
• dezvoltă conştiinţa de sine prin
explorarea propriilor emoţii şi gânduri;
• sprijină echilibrul psihic prin
contactul direct cu experienţe similare ale altor oameni;
• te ajută să faci corelaţii, asocieri;
• reglează funcţionarea inimii, care
începe să bată mai regulat.
Mai multe despre „farmaciile” literare
participante în campanie şi despre “însănătoşirea prin lectură” se pot
citi pe site-urile:
Poate că nu toată lumea ştie, dar din
când în când şi noi românii ne remarcăm prin câte ceva. Şi din aceste realizări
de “top pozitiv” este de reţinut că în România există (şi funcţionează!)
cea mai frumoasă bibliotecă din lume. Este vorba despre Biblioteca
Universitară „Gheorghe Asachi” din Iaşi. Poate părea incredibil, dar – asta
e – “topul celor mai frumoase biblioteci” a fost stabilit pe baza
voturilor celor care au participat la un sondaj organizat de site-ul
specializat boredpanda.com.
Am putea să ne simţim un pic gâdilaţi
(în zona orgoliului) de această clasificare care pune o (foarte frumoasă)
bibliotecă ieşeană deasupra unor biblioteci de renume din ţări cu tradiţie
“cărturărească” precum Spania, Italia, Germania, Cehia, Franţa sau Austria… Şi
atunci de ce nu am fi şi fruntaşi la acea atât de plăcută (şi instructivă)
ocupaţie numită “Lectură”? Ne opreşte cineva, vreun preşedinte, vreun tribunal,
vreo lege? Depinde numai de noi…